Yom HaShoah Remembrance
On April 23, 2025, Young Israel of Staten Island hosted a moving Yom HaShoah Remembrance ceremony, commemorating the 80th anniversary of the liberation of Auschwitz. One of the most powerful moments of the evening was the reading of an original poem titled “I Remember”, written and recited by Oren Fulop-Hecht, a young student whose words gave voice to the pain, resilience, and faith of Holocaust victims and survivors.
The poem, told from the perspective of a child in Auschwitz, reflects deep personal emotion and collective trauma, capturing memories of explosions, confusion, separation from family, and finally, liberation. Its final lines echo a message of hope and survival, reminding all present that remembrance is an act of resistance against forgetting.
This poem carries an even deeper meaning because Oren is the grandson of Alexander Hecht, son of Holocaust Survivors and the founder of the Holocaust Memorial Museum of Northern Transylvania, located in Șimleu Silvaniei, Romania. The museum stands on the grounds of the former Jewish Synagogue and is the only one of its kind in Northern Transylvania. It was created to preserve the memory of the more than 160,000 Jews from the region who were deported and murdered during the Holocaust.
Since its founding, the museum has welcomed thousands of visitors from around the world. Through historical exhibits, survivor testimonies, educational programs, and community engagement, the museum not only tells the story of a lost community—it also empowers future generations to speak out against antisemitism and hatred in all its forms.
Through Oren’s words and Alexander Hecht’s legacy, the past remains present—and the duty to remember continues.
May their memory be a blessing.
Pe 23 aprilie 2025, Young Israel of Staten Island a găzduit o emoționantă ceremonie de Comemorare Yom HaShoah, marcând 80 de ani de la eliberarea lagărului de la Auschwitz. Unul dintre cele mai profunde momente ale serii a fost recitarea unui poem original intitulat „Îmi amintesc”, scris și recitat de Oren Fulop-Hecht, un elev talentat care a dat glas durerii, rezilienței și credinței victimelor și supraviețuitorilor Holocaustului.
Poemul, prezentat din perspectiva unui copil aflat la Auschwitz, redă emoții adânci și traume colective—amintiri despre explozii, confuzie, separarea de familie și, în cele din urmă, eliberare. Versurile finale aduc un mesaj de speranță și supraviețuire, reamintind tuturor că memoria este un act de rezistență împotriva uitării.
Această creație are o semnificație și mai profundă, deoarece Oren este nepotul lui Alexander Hecht, fiu al supraviețuitorilor al Holocaustului și fondator al Muzeului Memorial al Holocaustului din Transilvania de Nord, situat în Șimleu Silvaniei, România. Muzeul funcționează în fosta clădire a Sinagogii Evreiești și este unicul muzeu de acest fel din regiune. A fost înființat pentru a păstra vie memoria celor peste 160.000 de evrei din nordul Transilvaniei care au fost deportați și uciși în timpul Holocaustului.
De la deschidere, muzeul a primit mii de vizitatori din întreaga lume. Prin expoziții istorice, mărturii ale supraviețuitorilor, programe educaționale și implicare comunitară, muzeul nu doar că spune povestea unei comunități pierdute, ci inspiră generațiile viitoare să combată antisemitismul și ura în toate formele sale.
Prin cuvintele lui Oren și moștenirea lui Alexander Hecht, trecutul rămâne viu—iar datoria de a ne aminti continuă.
Fie ca memoria lor să fie binecuvântată.
I remember
I woke up to the sound of explosions
It’s dark, I’m tired and confused
I look beside me
Last week I saw 30 people
now I see ten
I remember
I see a German running in
He pushes me to the red mud
I’m confused
“What’s going on?”
I remember
I am separated from my family
my brother, my sisters, my mother, my father
I am sad but they tell me not to cry
I know Hashem will take care of them
I know Hashem will fix this soon
I remember
I wake up, my head hurts
It’s morning now
I see soldiers talking to each other
I don’t understand what they are saying
I remember
I am in a line
I see many stripes
People are celebrating
I am happy because I remember
we are in, alone out of Auschwitz
And the nightmare is over
Îmi amintesc
M-am trezit la sunetul exploziilor
E întuneric, sunt obosit și confuz
Privesc lângă mine
Săptămâna trecută am văzut 30 de oameni
acum văd zece
Îmi amintesc
Văd un german alergând înăuntru
Mă împinge în noroiul roșu
Sunt confuz
„Ce se întâmplă?”
Îmi amintesc
Sunt despărțit de familia mea
fratele meu, surorile mele, mama mea, tatăl meu
Sunt trist, dar mi se spune să nu plâng
Știu că HaShem va avea grijă de ei
Știu că HaShem va repara asta curând
Îmi amintesc
Mă trezesc, mă doare capul
Acum e dimineață
Văd soldați vorbind între ei
Nu înțeleg ce spun
Îmi amintesc
Sunt într-o linie
Văd multe dungi
Oamenii sărbătoresc
Sunt fericit pentru că îmi amintesc
că suntem în sfârșit ieșiți din Auschwitz
Și coșmarul s-a sfârșit
