Primul rabin al comunității evreilor din Șimleu Silvaniei a fost Benjamin HaCohen Hartman din 1850 până în 1860 la moartea sa. Conducerea comunității a fost preluată de rabinul Chaim Meir Ze’ev care din păcate a murit la vârsta de 32 de ani.[1] După moartea sa poziția de rabin a rămas vacantă pentru mulți ani din cauza neînțelegerilor dintre membrii comunității. În 1870 a fost uns ca rabin al comunității evreiești de sub Măgură rabinul Mordechai Ben Zvi Hirsch Horowitz. Și succesiunea acestuia a fost relativ scurtă până în 1879 după care se mută la Viena unde își petrece ultimii ani din viață. Cere să fie înmormântat la Șimleu Silvaniei, iar dorința i-a fost îndeplinită. Activitatea sa rabinică s-a evidențiat prin conceperea unei responsa[2] pe care însă nu a mai reușit să o publice în timpul vieții. După numai un an și jumătate comunitate șimleuană și-a ales cel de-al patrulea rabin, în persoana lui Mozes Chaim. Rabinul Chaim a învățat la câteva Ieșivoturi faimoase și s-a remarcat prin talentul lui de orator și predicator.
Următorul rabin, în persoana lui Shlomo Zaltman Ehrenreich s-a ocupat de reforma religioasă. Prin modificarea comandamentelor a întărit viața religioasă evreiască. De asemenea s-a preocupat de supravegherea procesului de kașrut[3] și tăiere rituală. Și-a impus cu strictețe propria opinie, în ciuda controverselor avute cu diverși tăietori rituali ( ebr. שוחט – șohet) sau proprietari de măcelării. Rabinul Zaltman a fost extrem de strict și în ceea ce privește puritatea familiei și a ritualului de purificare. A făcut tot posibilul ca mikve[4] să corespundă din punct de vedere religios. Prin întreaga sa activitate rabinul s-a afirmat ca o fire puternică, un lider desăvârșit, iubit de întreaga comunitate religioasă. În scurt timp i s-a dus vestea de mare învățat devenind un erudit al învățăturii Torei[5]. Inclusiv marii rabini din Polonia îl considerau ca un Mare Gaon[6] al Torei și-l prețuiau cu mult respect.
Deși Rabinul Zaltman s-a opus vehement curentului sionist, el a prețuit tărâmul lui Israel și a vizitat aceste locuri în două rânduri, în 1930 și în 1935. De fiecare dată s-a întors la comunitatea lui iubită din Șimleu Silvaniei, cu toate că i s-a oferit poziția de Mare Rabin al tribunalului rabinic din Vilna (Vilnius – Lituania). În concluzie, contribuția Gaonului de Șimleu a fost esențială pentru dezvoltarea comunității din toate punctele de vedere. Rabinul Shlomo Zaltman Ehrenreich a fost deportat în 1944 împreună cu toată comunitatea evreiască din Șimleu Silvaniei în lagărele de exterminare naziste unde și-a pierdut viața.
[1] Giládi Dávid, Memorial Book of Sălaj, Tel-Aviv, 1989, p.70
[2] Acest termen latin – sing. Responsum – desemnează răspunsurile scrise privind problemele legii și erudiției iudaice, formulate de experții Talmudului la întrebările puse de colegi, laici, sau de comunități. cf. . Dicționar Enciclopedic de Iudaism, p 671
[3] Termenul de kașer înseamnă adecvat și desemnează alimentele considerate adecvate, sau potrivite pentru consum, conform legilor alimentare biblice și rabinice. (cf. . Dicționar Enciclopedic de Iudaism, p 143)
[4] Baia rituală. Alături de sinagogă și de casa de studiu, este una din intituțiile de bază ale vieții comnitare evreiești. Mikve este prima oară menționată în Pentateuh ca prima formă de purificare a persoanelor și uneltelor. (cf. Dicționar Enciclopedic de Iudaism, p 519)
[5] Cuvântul Tora derivă din rădăcina ebraică irh (a preda) și se poate traduce prin învățătură sau instruire. Tora se referă la cele cinci Cărți ale lui Moise – Vechiul testament sau Pentateuh. (cf. Dicționar Enciclopedic de Iudaism, p.816-818)
[6] Titlu onorific purtat de președinții academiilor babiloniene. Funcția conferea putere și o autoritate superioare celor de care beneficiau președinții de academii ai epocii talmudice. (cf. Dicționar Enciclopedic de Iudaism, p 269).
drd. Daniel Stejeran
Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca,
Facultatea de Istorie și Filosofie,
Școala doctorală: Istorie.Civilizație.Cultură.
