1938, ianuarie 22 – Publicarea de catre guvernul Goga Cuza (1937, decembrie-1938 februarie) a decretului-lege privind revizuirea cetateniei, procedeu la care a fost supusa numai populatia evreiasca. peste 200 000 de persoane de origine evreiasca si-au pierdut cetatenia romana.
1938, noiembrie 2 – Alinierea Ungariei la cel de-al treilea Reich a dat primele roade la scurta vreme dupa ce democratiile occidentale au capitulat la München (29 septembrie 1938) în fata cererilor naziste de rezolvare a crizei regiunii Sudete, în Cehoslovacia. În termenii asa-numitului prim arbitraj de la Viena, din 2 noiembrie 1938, negociati de Joachim von Ribbentrop si Galeazzo Ciano, ministrii de Externe ai Germaniei si Italiei, Ungaria obtinea de la Cehoslovacia Provincia de Sus (Felvidék) – o fâsie de pamânt din sudul Slovaciei – si vestul Ruteniei Carpatice. Dupa dezmembrarea Cehoslovaciei, în martie 1939, Ungaria obtinea, de asemenea, Rutenia Carpatica (Kárpátalja).

1939 – Sistemul muncii militarizate fortate (munkaszolgálat) introdus de maghiari. În timpul primilor doi ani de aplicare a acestei masuri, recrutii evrei de vârsta militara, chiar daca au fost supusi multor masuri discriminatorii, s-au descurcat relativ bine.

1940, iunie 26 – Nota ultimativa a guvernului sovietic adresata romaniei: Basarabia si Bucovina de nord au intrat in componenta URSS cu o populatie evreiasca de peste 270 000 persoane
1940, iulie 1 – Pogrom antievreiesc la Dorohoi organizat si executat de unitati militare in retragere din teritoriile intrate in componenta Uniunii Sovietice. S-a soldat cu 50 de morti.
1940, august 9 – Publicare de catre Guvernul Gigurtu (iulie – septembrie 1940) a decretului-lege privitor la starea juridica a locuitorilor evrei din Romania. Este o lege bazata pe principii etnicist-rasiste. Evreii nu mai beneficiaza de drepturile cetatenesti acordate de Constitutie la fel ca ceilalti locuitori ai tarii.
1940, august 30 – Ungaria primea o suprafata de 43. 591 km patrati, cu aproximativ 2,5 milioane locuitori. Aceasta suprafata includea jumatatea de nord a Transilvaniei, cuprinzând judetele Salaj, Bistrita-Nasaud, Ciuc si Somes, cea mai mare parte a judetelor Bihor, Trei Scaune, Mures-Turda si parti din judetul Cluj.1 Deasemenea, concesiunile teritoriale dadeau Ungariei dreptul de a restabili în granitele lor de dinainte de primul razboi mondial judetele Maramures, Satu Mare si Ugocsa.
1940, septembrie 5 – Publicarea decretului regal privind instalarea generalului Ion Antonescu in functia de presedinte al Consiliului de Ministri
1940, septembrie 6 – Publicarea decretului regal privind investirea generalului Ion Antonescu cu depline puteri pentru conducerea statului roman.
1940, septembrie 14 – Decret regal: Statul roman devine Stat National Legionar. Generalul Ion Antonescu este conducatorul statului legionar si seful regimului legionar. Horia Sima este conducatorul miscarii legionare.
1941, ianuarie 21-23 – Pogromul din Bucuresti in zilele rebeliunii legionare. Au fost ucisi peste 120 de evrei. s-au profanat pincipalele lacasuri de cult: Tempulu Coral, Sinagoga Mare, Unirea Sfanta, Marele Templu al evreilor sefarzi. Au fost devastate sute de locuinte si magazine evreiesti.
1941, februarie 14 – Decret Regal prin s-a abrogat decretul din 14 septembrie 1940 privind proclamarea Statului national legionar roman.
1941, aprilie – Sistemul muncii militarizate fortate (munkaszolgálat) a capatat un caracter punitiv. Muncitorii evrei erau obligati sa munceasca în propriile lor haine civile: ei erau dotati cu o cascheta militara fara însemne si, în locul armelor, cu lopeti si târnacoape. Pentru identificare, evreii trebuiau sa poarte o banderola galbena; convertitii si crestinii identificati ca evrei potrivit legilor rasiale purtau o banderola alba.
1941, iunie 21 – Ministrul Afacerilor Interne emite ordinul privind evacuarea evreilor din sate si targuri. S-a comunicat Marelui Stat Major, Inspectoratul General al Jandarmeriei, Directiei Generale a Politiei, tuturor prefecturilor.
1941, iunie 22 – Generalul Ion Antonescu ordona armatei romane trecerea Prutului. Romania intra in razboiul antisovietic alaturi de Germania nazista. Se instaureaza un regim de teroare antievreiasca.
1941, iunie 27 – Ungaria s-a alaturat celui de-al treilea Reich în razboiul împotriva Uniunii Sovietice, sistemul muncii militarizate fortate a fost utilizat si ca mijloc de “rezolvare” a chestiunii evreiesti. Multi dintre evreii recrutati pentru acest serviciu erau chemati pe criterii individuale, mai mult decât pe grupa de vârsta.
1941, iunie 29 – iulie 6 – Desfasurarea pogromului din Iasi prin impuscarea evreilor in incinta chesturii politiei si asfixierea in masa in „trenurile mortii”.
1941, iulie 5 – Unitati de avangarda ale armatei romane intra in Cernauti. Incepe asasinarea in masa a evreilor.
1941, iulie 17 – Trupele germane si romane intra in Chisinau. Au fost ucisi circa 10 000 de evrei.
1941, iulie 24 – Infiintarea ghetoului din Chisinau.
1941, iulie 25 – Peste 25 000 de evrei din Basarabia au fost aruncati peste Nistru, in Ucraina.
1941, iulie – Trupele romane si germane, pe masura ce cuceresc teritoriile din Basarabia si Bucovina, asasineaza in masa populatia evreiasca.
1941, august 5 – Incepe returnarea de catre nemti a miilor de evrei basarabeni aruncati de catre autoritatile antonesciene dincolo de Nistru. Mii de evrei au fost ucisi.
1941, august 5 – Se emite ordinul guvernamental privind obligativitatea de a purta semnul distincitv de catre evrei
1941, august 19 –Se hotaraste intrarea sub administratie romana a teritoriului dintre Nistru si Bug (Transnistria), cu exceptia regiunii Odessa. Prof. Gh. Alexianu este numit guvernatorul Transnistriei.
1941, august – Infiintarea lagarelor la Secureni, Edinet si in alte localitati din Basarabia pentru everii returnati de nemti de pe teritoriul Transnistriei.
1941, august 27 – 28 – The first and biggest mass-murder was carried out on 27-28 August, 1941 (4-5 Elul 5701), near the city of Kamenetz-Podolsk. In those two days, 23,600 Jews were killed, most of them Hungarian Jews (14,000-16,000) and the rest local Polish Jews.
1941, septembrie 3 – Ordinul circular emis de cabinetul ministrului de interne prin care se face cunoscut prefectilor de judete ca evreii sunt obligati a purta ca semn distinctiv o stea cu sase colturi, cusuta pe haina, in partea stanga a pieptului.
1941, septembrie 10 – S-a anulat ordinul privind obligativitatea purtarii semnului distinctiv de catre evrei. Totusi in Moldova, Cernauti si Transnistria eveii au continuat sa-l poarte.
1941, septembrie 16 – Reincep deportarile in Transnistria. Porneste la drum primul lot al evreilor basarabeni din lagarul Vertujeni.
1941, octombrie 9 – Primul apel adresat lui Ion Antonescu de catre presedintele Federatiei Uniunilor de Comunitati Evreiesti, dr. W. Filderman, prin care cere oprirea deportarii evreilor din Basarabia si Bucovina in Transnistria.
1941, octombrie 9 – Incep deportarile in Transnistria din toate localitatile din Bucovina de sud.
1941, octombrie 10 – Se ordona infiintarea ghetoului din Cernauti si deportarea tuturor evreilor care se mai afla pe teritoruil Bucovinei de Nord.
1941, octombrie 11 – Al doilea apel adresat lui Ion Antonescu de dr. W. Filderman, in care arata ca deportarea insemneaza moartea, moartea, fara vina, fara alta vina decat de a fi evreu.
1941, octombrie 13 – Incepe deportarea evreilor din ghetoul din Cernauti
1941, octombrie 16 – Intrarea trupelor romane in Odessa
1941, octombrie 22 – Sare in aer cladirea comandamentului militar din Odessa (fostul sediu al NKVD). Au murit 61 de persoane din comandamentul militar romanesc.
1941, noiembrie 7 – Represalii sangeroase imptriva evreilor din Odessa. Conform ordinului conducatorului statului, au fost asasinati in primul rand evreii refugiati din Basarabia. Numarul vicitmelor a fost estimat intre 25 000 – 40 000.
1941, noiembrie 7 – Primul convoi de deportati din orasul si judetul Dorohoi este imbarcat in vagoane pentru animale si trimis spre Transnistria.
1941, decembrie 17 – Ultimele convoaie de evrei sosite din Bucovina si judetul Dorohoi trec Nistrul pin Atachi. Se incheie prima etapa a deportarii evreilor din Romania.
1941, decembrie 17 – Apare decretul-lege semnat de conducatorul statului cu privire la dizolvarea Federatiei Uniunilor de Comunitati Evreiesti din Romania.
1941, decembrie 21 – Sub conducerea prefectului judetului Golta, lt. col. Isopescu Modest, incepe masacrarea evreilor din ghetoul Bogdanovca (Transnistria). Au fost ucise in jur de 48 000 de persoane, evrei basarabeni si localnici.
1942, ianuarie 30 – Apara regulamentul de functionare al Centralei Evreilor din Romania
1942, februarie 27 – Scufundarea vasului Struma in apele Marii Negre. Au pierit peste 700 de evrei.
1942, februarie – Asasinarea evreilor din lagarele de la Domanovca si Acmecetca – Transnistria.

1942, iunie 7 – Din ordinul conducatoruli statului reincepe deportarea evreilor din Cernauti.
1942, iunie 14 – Sunt deportati 450 de evrei din Dorohoi.
1942, iulie 11 – Marele Stat Major ordona masurile referitoare la organizarea deportarilor de evrei in Transnistria ca sanctiune pentru abaterile de la regimul muncii obligatorii.
1942, iulie 24 – Presedentia Consiliului de Ministri ordona Ministerului Afacerilor Interne sa treaca la deportarea in Transnistria a tuturor evreilor suspectati ca luptatori sau simpatizanti comunisti.
1942, iulie 31 – Ordinul Ministarlui Afacerilor Interne pentru evacuarea si internarea in lagarul Vapniarca atuturor evreilor suspectati de comunism
1942, august 8 – Aparitia in Bukarester Tageblatt organul de presa al Ambasadei germane din Bucuresti, a articolului „Rumanien wird Judenrein” (Romania va fi curatata de evrei). Populatia evreiasca a aflat, astfel, ca deportarea ei in lagarele naziste de exterminare este in plina pregatire
1942, septembrie 4 – Incepe marea batalie de la Stalingrad, desfasurata in doua etape: batalia de aparare (4 septembrie – 19 noiembrie 1942) si ofensiva sovietica (19 noiembrie – 2 februarie 1943)
1942, septembrie 8 – Deportarea unui lot de peste 1 500 de evrei din Vechiul Regat si sudul Transilvaniei in Transnistria.
1942, septembrie 13 – Cordell Hull, ministrul Afacerilor Externe al Statelor Unite, transmite prin radio, cu prilejul Anului Nou evreiesc, un mesaj de simpatie catre evreii de pretutindeni. Evenimentul are un puternic ecou atat la oficialitati, cat si in presa din Romania.
1942, septembrie 16 – Din ordinul marelui stat major, sunt ridicati si inchisi intr-o scoala evreiasca din Bucuresti 148 evrei, impreuna cu familiile lor, pentru deportarea in Transnistria.
1942, septembrie 22 – Deportarea in Transnistria a evreilor arestati la 16 septembrie, inclusiv a altor cateva sute din toata tara
1942, septembrie 22 – Memoriul adresat de dr. W. Filderman Guvernului, in care cere sa nu se dea curs insistentelor Germaniei naziste de a deporta evreii din Romania in lagarele naziste de exterminare.
1942, octombrie 16 – Apare in presa comunicatul Consiliului de Ministri referitor la hotararea de sistare a deportarilor in Transnistria. Se respinge si planul german de deportare a evreilor in lagarele naziste de exterminare.
1942, noiembrie 22 – Are loc o sedinta a conducatorilor Centralei Evreilor din Romania la care participa dr. W. Filderman. Se comunica propunerea Guvernului privind posibilitatea emigrarii celor aproximativ 75.000 de evrei supravietuitori in Transnistria in schimbul unei taxe de cateva zice de miliarde lei. Dr. Filderman cere inainte de orice discutarea repatrierii deportatilor.

1942 – In Transilvania de Nord, aflata sub ocupatie maghiara, sunt organizate detasamentele de servicii pentru front. Sunt incadrati barbatii evrei care au depasit varsta de 21 de ani. Aproximativ 15.000 persoane. Cel putin jumatate dintre ei au pierit.
1943, ianuarie – Solutia Finala – Ocuparea Ungariei a avut la baza, într-o mare masura, considerente militare germane. Hitler era decis sa împiedice Ungaria sa iasa din Axa – un obiectiv pe care maghiarii îl urmareau dupa înfrângerea zdrobitoare a Armatei a II-a maghiare la Voronej, în ianuarie 1943, si, mai ales, dupa iesirea încununata de succes a Italiei din alianta, în vara aceluiasi an.
1943, ianuarie 1 – Deplasarea primei delegatii evreiesti in Transnistria pentru organizarea operei de asistenta a deportatilor.
1943, ianuarei 2 – Dr. Filderman adreseaza o nota guvernului, prin care cere repatrierea din Transnistria a orfanilor, a celor trimisi din Vechhiul Regat din cauza asa-ziselor abateri de la disciplina muncii obligatorii, a evreilor din dorohoi, a evreilor care au cerut repatrierea in URSS pentru intregirea familiei.
1943, mai 11 – Maresalul Antonescu ordona ca evreii sa fie supusi unei contributii exeptionale de 4 miliarde lei. Termenul de plata este de o luna de zile. Cei ce nu vor plati vor fi sanctionati.
1943, mai 12 – Dr. W. Filderman adreseaza un memoriu lui N. Gingold, presedintele Centralei Evreilor din Romania, in care demonstreaza cu data imposibilitatea colectarii sumei solicitate. Memoriul lui Filderman este inaintat conducatorului statului.
1943, mai 26 – Conducatorul statului ordona deportarea in Transnistria a lui Filderman, considerand tonul Memoriului o dovada de impertinenta.
1943, august – Reintoarcerea dr. W. Filderman din Transnitria. Inainteaza guvernului numeroase note documentate cu privirea la situatia dramatica a evreilor din Transnistria. Cere repatrierea lor imediata.
1943, septembrie 7 – Centrala Evreilor din Romania formuleaza o cerere de repatriere din Transnistria a diferielor categorii de evrei.
1943, octombrie 2 – Se ordona repatrierea din Transnistria a deportatilor, asa-zisi „infractori ai disciplinei la munca obligatorie”.
1943, decembrie 8 – Se ordona repatrierea din Transnistria a deportatilor, originari din Dorohoi.
1943, decembrei 20 – Sosesc in Dorohoi in jur de 1.500 repatriati din Transnistria.
1944, februarie 15 – S-a ordonat repatrierea din Transnistria a orfanilor de ambii parinti, pana la varsta de 15 ani.
1944, martie 6 – Sosesc la Iasi 1.846 orfani repatriati din Transnistria.
1944, martie 19 – În ciuda numarului mare de victime si de masuri discriminatorii, totusi grosul evreilor din Transilvania de Nord, ca si aceia din Ungaria în general, traiau într-o relativa siguranta fizica, fiind convinsi ca vor continua sa se bucure de protectia guvernului conservator-aristocratic. Aceasta convingere a fost complet rasturnata dupa ocuparea Ungariei de catre Germania.
1944, martie 20 – Se ordona repatrierea evreilor din Transnistria. Ordinul fiind dat tarziu, in plina ofensiva a trupelor sovietice care au trecut Bugul, nu poate fi executat decat in proportie minima.
1944, martie 21 – La Budapesta, Eichmann luand primul contact cu consiliul evreiesc, declara: „germanii doresc ca evreii sa aiba o comportare disciplinata. Numai pentru faptul ca cineva este evreu nu i se va intampla nimic.”
1944, martie 22 – Guvernul lui Döme Sztójay, numit constitutional de Horthy la 22 martie 1944, a pus instrumentele puterii de stat – jandarmeria, politia si serviciul civil – la dispozitia nazistilor.
1944, martie 29 – Consiliul de Ministri maghiar aproba 69 de ordine guvernamentale antievreiesti, care marcheaza inceperea deposedarii tuturor evreilor (inclusiv a celor din Transilvania de Nord) de drepturi cetatenesti, separarea si izolarea lor de restul populatiei.
1944, martie 30 – Vasul „Milka” pleaca spre Palestina din portul Constanta, cu 243 emigranti.
1944, aprilie 4 – Vasul „Belacita” pleaca din portul Constanta sprea Palestina, cu 120 orfani reveniti din Transnistria si 30 de supraveghetori.
1944, aprilie 4 – Detaliile actiunii antievreiesti, ca si unele aspecte ale procesului de deportare, au fost puse la punct la 4 aprilie, în cadrul unei întâlniri germano-maghiare care a avut loc la Ministerul de Interne sub conducerea lui László Baky, subsecretar de stat la Ministerul de Interne. Printre participanti s-a aflat locotenent-colonelul László Ferenczy, ofiterul de jandarmi responsabil cu ghetoizarea si deportarea evreilor.
1944, aprilie 5 – Intra in vigoare in Ungaria (inclusiv in Transilvania de Nord) obligativitatea purtarii stelei galbene.
1944, aprilie 6 – Prima conferinta s-a tinut la Satu Mare, la 6 aprilie 1944, si a fost dedicata operatiunilor de dezevreizare în judetele din Districtul Jandarmeresc IX, si anume Bistrita-Nasaud, Bihor, Cluj, Satu Mare, Salaj si Somes. Cea de-a doua conferinta s-a desfasurat doua zile mai târziu la Târgu Mures si a avut ca subiect concentrarea evreilor din asa-numitul Tinut Secuiesc, judetele din Districtul Jandarmeresc X: Ciuc, Trei Scaune, Mures-Turda si Odorheiu.
1944, aprilie 7 – Decretul numarul 6163/1944.res., la 7 aprilie, sub semnatura lui László Baky. Acest document, adresat reprezentantilor organelor locale ale puterii de stat, detalia procedurile care trebuiau urmate în campania de realizare a Solutiei Finale a chestiunii evreiesti în Ungaria.6 Detaliile specifice suplimentare referitoare la masurile care urmau a fi luate împotriva evreilor au fost cuprinse în câteva directive ultrasecrete, subliniindu-se ca evreii destinati deportarii trebuia sa fie adunati fara a se tine seama de sex, vârsta sau starea de sanatate.
1944, aprile 12 – La 12 aprilie, Consiliul de Ministri, ex post facto, a declarat Rutenia Carpatica si Transilvania de Nord – primele doua zone selectate pentru dezevreizare
1944, mai 2 – La 2 mai, în ajunul ghetoizarii, primarii au elaborat instructiuni speciale adresate evreilor si le-au raspândit în întreaga zona aflata sub jurisdictia lor. Textul urma directivele Decretului nr. 6 163/1944, desi a variat ca nuante de la un oras la altul.
1944, mai 3 – Se declanseaza actiunea de strangere in ghetouri a evreilor din Transilvania de Nord. Ghetoizarea celor aproape 160.000 de evrei din Transilvania de Nord a început la 3 mai, ora 17. Adunarea evreilor s-a facut potrivit prevederilor Decretului nr. 6163/1944, asa cum au fost detaliate de instructiunile orale date de László Endre si de asociatii sai.
1944, mai 4-6 – Conferinta de la Viena, din 4-6 mai 1944, la care au participat reprezentanti ai Cailor Ferate, ai Jandarmeriei maghiare si ai Politiei de Securitate germane (Sicherheitspolizei – SIPO). Conferinta a decis ca deportarea evreilor maghiari sa înceapa la 15 mai, cu trenuri care vor fi conduse prin Kassa spre Auschwitz, traversând estul Slovaciei, via Presov, Muszyna, Tarnow si Cracow. În cele din urma, au convenit asupra a patru trenuri pe zi, cu aproximativ 12.000 de evrei fiecare.
1944, mai 8-9 – Conferinta de la Munkács, din 8-9 mai, la care au participat oficiali de rang înalt din administratie, politie si jandarmerie din diferitele judete si resedinte de judet. Evreii din Transilvania de Nord si cei din Rutenia Carpatica si din nord-estul Ungariei urmau sa fie primii deportati, între 15 mai si 11 iunie.
1944, mai 10 – Se incheie operatie de ghetoizare in Transilvania de Nord.
1944, mai 15 – Incepe deportarea evreilor din Transilvania de Nord in lagarele naziste de exterminare. Actiunea se incheie la 7 iunie.
1944, june 7 – Transportul din 7 iunie, despre care s-a raportat a doua zi, a fost ultimul din zonele I si II. Cu acesta, expertii germani si maghiari ai Solutiei Finale îsi atinsesera tinta: în 24 de zile, ei au deportat 289.357 de evrei în nouazeci si doua de trenuri – o medie zilnica de 12.036 de persoane deportate si o medie de 3.145 pe tren.
1944, iulie 6 – Pleaca spre Palestina din portul Constanta vasul „Kasbek”, cu 700 emigranti.
1944, august – Vasul „Mefkure”. plecat din portul Constanta, cu emigranti spre Palestina, este scufundat.
1944, august 23 – Rasturnarea regimului antonescian. Romania intoarce armele impotriva Germaniei naziste.
1944, septembrie 12 – Conventiei de Armistitiu, care a fost semnata la Moscova la 12 septembrie 1944. Implementarea ei fiind supravegheata de catre o Comisie Aliata de Control, aflata sub Înalt Comandament Aliat (sovietic), Conventia stipula, de asemenea, printre alte prevederi, anularea celui de-al doilea Dictat de la Viena, returnând României Transilvania de Nord.
1944, septembrie 16-17 – Pogromul de la Sarrmas organizat si executat de trupele maghiare care au ocupat vremelnic localitatea.
1944, decembrie 19 – Promulgarea decretului-lege de abrogarea a masurilor legislative antievriesti in Romania, adoptate in perioada regimului antonescian.

1946 – Tribunalele poporului au fost organizate si au functionat potrivit prevederilor Decretului-lege nr. 312 al Ministerului Justitiei, din 21 aprilie 1945.
Procesul a 185 de suspecti de crime de razboi a avut loc la Cluj, în primavara anului 1946, în fata Tribunalului poporului prezidat de catre judecatorul Nicolae Matei. Dintre cei 185 de acuzati, doar 51 se aflau în stare de arest; ceilalți fiind judecati în absență.