În ghetoul din Sfântu Gheorghe au fost aduşi evreii din localitate, ca şi aceia din micile comunităţi din judeţul Trei Scaune şi din partea de sud a judeţului Ciuc. Populaţia totală a ghetoului era de 850 de persoane.42

Comisia pentru stabilirea amplasamentului ghetoului era formată din Gábor Szentiványi, prefectul judeţului Trei Scaune, care s-a purtat destul de decent cu evreii din zona rurală; Andor Barábas, adjunctul de prefect; István Vincze, şeful poliţiei din Sfântu Gheorghe; locotenent-colonelul Balla, comandantul jandarmilor din judeţul Trei Scaune. Toţi aceştia participaseră, împreună cu László Endre, la conferinţa de la Târgu Mureş. Ghetoizarea celor câteva sute de evrei din oraşul Sfântu Gheorghe a diferit ca procedură faţă de ceea ce s-a întâmplat în alte părţi. La 2 mai 1944, evreilor li s-a cerut de către poliţie să se prezinte a doua zi, la ora 6 dimineaţa, la sediul acesteia, împreună cu toţi membrii de familie. O persoană din fiecare familie a fost lăsată să se întoarcă acasă, însoţită de un poliţist, pentru a lua bunurile esenţiale, admise de autorităţi. După aceea, evreii au fost transferaţi într-o clădire neterminată, care nu avea nici uşi, nici ferestre.

Evreii din judeţul Ciuc, inclusiv cei din Miercurea Ciuc,43 au fost adunaţi sub comanda generală a următorilor: Ernö Gaáli, prefectul judeţului Ciuc; József Abraham, adjunctul prefectului; Gerö Szász, primarul din Miercurea Ciuc; Pál Farkas, şeful poliţiei oraşului; locotenent-colonelul Tivadar Lóhr, comandantul jandarmilor din Miercurea Ciuc. Ca şi responsabilii oraşului şi ai judeţului Trei Scaune, şi aceşti oficiali participaseră la întâlnirea de la Târgu Mureş, cu László Endre. Condiţiile din ghetoul de la Sf. Gheorghe, care se afla sub comanda directă a unui ofiţer SS neidentificat, erau dure. Evreii din acest ghetou au fost transferaţi în ghetoul de la Reghin după o săptămână.