Ghetoizarea evreilor din Baia Mare şi ai diferitelor comunităţi din districtele sud-estice ale judeţului Satu Mare s-a făcut urmând liniile de bază stabilite la câteva zile după conferinţa de la Satu Mare. Întrunirea liderilor locali a avut loc la sediul Partidului Crucilor cu Săgeţi din Baia Mare, la ea participând şi László Endre. Oraşul a fost reprezentat, la început de adjunctul de primar Károly Tamás, dar acesta a fost înlocuit curând de István Rosner, un ajutor al şefului poliţiei, care s-a dovedit mai maleabil. Printre alţii, au fost prezenţi Jenö Nagy, şeful poliţiei; Sándor Vajai, fost secretar general al biroului primarului; Tibor Várhelyi, comandantul unităţii de jandarmi; Gyula Gergely, liderul Partidului Crucilor cu Săgeţi din Transilvania de Nord; József Haracsek, preşedintele Asociaţiei Baross (o asociaţie virulent antisemită a oamenilor de afaceri creştini). Ghetoul pentru evreii din oraşul Baia Mare a fost stabilit pe terenurile virane ale Fabricii de sticlă König; evreii aparţinând diferitelor comunităţi din districtele Baia Mare, Şomcuta Mare şi Copalnic Mănăştur au fost cantonaţi în nişte grajduri din Valea Borcutului, aflate la aproximativ două mile de oraş. Adunarea evreilor şi percheziţiile după bunuri de valoare s-au făcut sub comanda lui Jenö Nagy şi Gyula Gergely, cu participarea SS-Hauptsturmführer Franz Abromeit. Ghetoul din Baia Mare cuprindea aproximativ 3.500 de evrei, iar cel din Valea Borcutului, în jur de 2.000. Dintre aceştia din urmă, numai 200 şi-au găsit adăpost în grajduri; ceilalţi au fost cantonaţi sub cerul liber. Comandantul şef al ghetoului a fost Tibor Várhelyi. Evreii din ghetoul de la Baia Mare au fost supuşi torturilor şi metodelor de anchetă obişnuite în toate ghetourile. Printre cei implicaţi în aceste anchete, conduşi de Nagy şi de Várhelyi, au fost Károly Balogh şi László Berentes, asociaţi la Fabrica Phoenix din Baia Mare, ca şi Haracsek, Péter Czeisberger, Zoltán Osváth şi detectivii József Orgoványi, Imre Vajai şi István Bertalan. Răspunderea generală pentru administrarea judeţului îi revenea, la vremea respectivă, lui Barnabás Endrödi, care a fost numit prefect al judeţului Satu Mare de către guvernul Sztójay, la 25 aprilie 1944. Cei 5.916 evrei din cele două ghetouri au fost deportaţi în două transporturi, între 31 mai şi 5 iunie.