Rabini la Șimleu Silvaniei

            Primul rabin al comunității evreilor din Șimleu Silvaniei a fost Benjamin HaCohen Hartman din 1850 până în 1860 la moartea sa. Conducerea comunității a fost preluată de rabinul Chaim Meir Ze’ev care din păcate a murit la vârsta de 32 de ani.[1] După moartea sa poziția de rabin a rămas vacantă pentru mulți ani din cauza neînțelegerilor dintre membrii comunității. În 1870 a fost uns ca rabin al comunității evreiești de sub Măgură rabinul Mordechai Ben Zvi Hirsch Horowitz. Și succesiunea acestuia a fost relativ scurtă până în 1879 după care se mută la Viena unde își petrece ultimii ani din viață. Cere să fie înmormântat la Șimleu Silvaniei, iar dorința i-a fost îndeplinită. Activitatea sa rabinică s-a evidențiat prin conceperea unei responsa[2] pe care însă nu a mai reușit să o publice în timpul vieții. După numai un an și jumătate comunitate șimleuană și-a ales cel de-al patrulea rabin, în persoana lui Mozes Chaim. Rabinul Chaim a învățat la câteva Ieșivoturi faimoase și s-a remarcat prin talentul lui de orator și predicator.

            Următorul rabin, în persoana lui Shlomo Zaltman Ehrenreich s-a ocupat de reforma religioasă. Prin modificarea comandamentelor a întărit viața religioasă evreiască. De asemenea s-a preocupat de supravegherea procesului de kașrut[3] și tăiere rituală. Și-a impus cu strictețe propria opinie, în ciuda controverselor avute cu diverși tăietori rituali ( ebr. שוחט – șohet) sau proprietari de măcelării. Rabinul Zaltman a fost extrem de strict și în ceea ce privește puritatea familiei și a ritualului de purificare. A făcut tot posibilul ca mikve[4] să corespundă din punct de vedere religios. Prin întreaga sa activitate rabinul s-a afirmat ca o fire puternică, un lider desăvârșit, iubit de întreaga comunitate religioasă. În scurt timp i s-a dus vestea de mare învățat  devenind un erudit al învățăturii Torei[5]. Inclusiv marii rabini din Polonia îl considerau ca un Mare Gaon[6] al Torei și-l prețuiau cu mult respect. 

            Deși Rabinul Zaltman s-a opus vehement curentului sionist, el a prețuit tărâmul lui Israel și a vizitat aceste locuri în două rânduri, în 1930 și în 1935. De fiecare dată s-a întors la comunitatea lui iubită din Șimleu Silvaniei, cu toate că i s-a oferit poziția de Mare Rabin al tribunalului rabinic din Vilna (Vilnius – Lituania). În concluzie, contribuția Gaonului de Șimleu a fost esențială pentru dezvoltarea comunității din toate punctele de vedere. Rabinul Shlomo Zaltman Ehrenreich a fost deportat în 1944 împreună cu toată comunitatea evreiască din Șimleu Silvaniei în lagărele de exterminare naziste unde și-a pierdut viața.

[1]        Giládi Dávid,  Memorial Book of Sălaj, Tel-Aviv, 1989, p.70

[2]        Acest termen latin – sing. Responsum – desemnează răspunsurile scrise privind problemele legii și erudiției iudaice, formulate de experții Talmudului la întrebările puse de colegi, laici, sau de comunități.  cf. . Dicționar Enciclopedic de Iudaism, p 671

[3]        Termenul de kașer înseamnă adecvat și desemnează alimentele considerate adecvate, sau potrivite pentru consum, conform legilor alimentare biblice și rabinice. (cf. . Dicționar Enciclopedic de Iudaism, p 143)

[4]        Baia rituală. Alături de sinagogă și de casa de studiu, este una din intituțiile de bază ale vieții comnitare evreiești. Mikve este prima oară menționată în Pentateuh ca prima formă de purificare a persoanelor și uneltelor. (cf. Dicționar Enciclopedic de Iudaism, p 519)

[5]        Cuvântul Tora derivă din rădăcina ebraică irh (a preda) și se poate traduce prin învățătură sau instruire. Tora se referă la cele cinci Cărți ale lui Moise – Vechiul testament sau Pentateuh. (cf. Dicționar Enciclopedic de Iudaism, p.816-818)

[6]        Titlu onorific purtat de președinții academiilor babiloniene. Funcția conferea putere și o autoritate superioare celor de care beneficiau președinții de academii ai epocii talmudice. (cf. Dicționar Enciclopedic de Iudaism, p 269).

drd. Daniel Stejeran

Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca,

Facultatea de Istorie și Filosofie,

Școala doctorală: Istorie.Civilizație.Cultură.

Please follow and like us:

La 9 octombrie 1941

Zeci de elevi de la școlile din Șimleu Silvaniei și din județul Sălaj au vizitat memorialul Holocaustului din Sinagogă din Șimleu însoțiți de cadrele didactice. Educația este unul din principalele obiective ale Muzeului Memorial al Holocaustului din Transilvania de Nord.

La 9 octombrie 1941 a început deportarea a peste 26.000 de evrei din Suceava, Câmpulung Moldovenesc, Vatra Dornei, Rădăuți, Gura Humorului și din alte localități din vecinătate către Transnistria, după ce, la 14 septembrie 1941, începuse deportarea evreilor din Basarabia și Bucovina. 

Muzeul Holocaustului din Transilvania de Nord – Șimleu Silvaniei organizează în fiecare an evenimente cultural-educative care au ca scop conștientizarea tinerei generații despre impactul pe care l-a avut cea mai mare tragedie a secolului XX, Holocaustul. 

Please follow and like us:

Ziua Holocaustului

Ziua Holocaustului este marcată, în România, în fiecare an, la data de 9 octombrie

și a fost instituită prin Hotărârea de Guvern nr. 672/5 mai 2004, la propunerea Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România, condusă de laureatul premiului Nobel pentru Pace, Elie Wiesel.

La 9 octombrie 1941 a început deportarea a peste 26.000 de evrei din Suceava, Câmpulung Moldovenesc, Vatra Dornei, Rădăuți, Gura Humorului și din alte localități din vecinătate către Transnistria, după ce, la 14 septembrie 1941, începuse deportarea evreilor din Basarabia și Bucovina.

Muzeul Memorial al Holocaustului din Transilvania de Nord a început seria activităților educative pentru marcarea acestei zile prin proiecția unui film documentar al cărui subiect este Gesturi de rezistență – rezistența evreiască în timpul Holocaustului. Sute de elevi din localitate și din împrejurimi, însoțiți de cadrele didactice vizitează în aceste zile noua expoziție a memorialului Holocaustului aflată în sinagoga mare din Șimleu Silvaniei. Memoria victimelor Holocaustului poate și trebuie să fie păstrată prin educație.

În acest an, Ziua Holocaustului în România coincide cu sărbătoarea de Yom Kippur sau Ziua Penitenței, atunci când, în Iudaism, fiecare credincios va fi analizat din punct de vedere al comportamentului de-a lungul unui an și va fi înscris sau nu de către Dumnezeu, în Cartea Vieții. Urarea care se face este aceea de Gmar Hatima Tova: să fii înscris mereu în Cartea Vieții.

Please follow and like us:

TRAILER „GESTURI DE REZISTENȚĂ”

FILM DOCUMENTAR DESPRE REZISTENȚA EVREIASCĂ ANTIFASCISTĂ DIN TIMPUL RĂZBOIULUI, ESTE ÎN TURNEU ÎN ROMÂNIA

  • 2 Octombrie la Șimleul Silvaniei Muzeu Memorial al Holocaustului din Transilvania de Nord ora 18:00 Sinagoga Mare (Piața 1 Mai, nr. 1)
Please follow and like us:

”GESTURI DE REZISTENȚĂ”

FILM DOCUMENTAR DESPRE REZISTENȚA EVREIASCĂ ANTIFASCISTĂ DIN TIMPUL RĂZBOIULUI, ESTE ÎN TURNEU ÎN ROMÂNIA

  • 2 Octombrie la Șimleul Silvaniei Muzeu Memorial al Holocaustului din Transilvania de Nord ora 18:00 Sinagoga Mare (Piața 1 Mai, nr. 1)

”Gesturile de rezistență” este un film documentar realizat de Olga Ștefan, care aduce împreuna mărturiile personale de rezistență antifascistă, în diferite forme, ale unora dintre ultimii supraviețuitori ai Holocaustului din România, Republica Cehă și Slovacia: capitolul 1: Rezistența armată, capitolul 2: Rezistența civilă / politică, capitolul 3: Rezistența prin artă , capitolul 4: Rezistența prin solidaritate. ”Gesturi de rezistență” prezintă, intercalat, atât imagini de arhivă ale mișcărilor de protest și ale actelor individuale de solidaritate de astăzi, cât și mărturii ale protagoniștilor, materiale de arhivă și opere de artă antifascistă, cu scopul de a pleda pentru o cale care să modeleze prezentul și viitorul nostru astfel încât egalitatea și justiția pentru toți să fie valorile principale ale societății noastre. Filmul începe cu interviul Erickăi Bezdickova, care povestește despre experiența surorii sale, Jolana Kellerman, partizană în cadrul rebeliunii naționale slovace. După ce a supraviețuit lagărului Terezin, unde l-a cunoscut pe Bela Katz, născut la Zalau, s-a mutat cu el la Cluj. Această poveste dă startul filmului și conectează cele trei țări de unde provin ceilalți supraviețuitori intervievaţi. Dintre cei intervievați amintim de Theodora Iancu, fiica marelui artist și arhitect modernist Marcel Iancu, care a acceptat să fie înregistrată pentru prima dată exclusiv pentru acest documentar, și Alexandru Elias, filmat în decembrie 2017, cu 4 luni înainte să moară. La vârsta de 17 ani a fost unul dintre inculpații procesului Hashomer Hatzair, înscenat de regimul Antonescu contra unui grup de 18 tineri evrei (12-18 ani) care au primit sentințe între 10 și 20 de ani de muncă silnica sau chiar execuție (3 dintre ei) ca membri ai acestui grup. „Gesturi de rezistență” a fost realizat în activitățile proiectului ”The Future of Memory. Educating about yesterday for a better tomorrow”/ „Viitorul Memoriei. Înțelegând trecutul pentru un viitor mai bun” co-finațat de Uniunea Europeană în cadrul programului ”Europa pentru cetățeni” – Memorie istorică Europeană 2018. Producător: Asociația UMA ED ROMÂNIA/ www.umaed.ro Parteneri internaționali: POST BELLUM OPS (Cehia)/ www.postbellum.cz și Bratislava Policy Institute (Slovacia)/ www.bpi.sk Parteneri naționali: Centrul Municipal de Cultură – Arad, Muzeul Holocaustului în Transilvania de Nord –Șimleul Silvaniei, Muzeul Județean de Istorie și Artă – Zalău, Biblioteca Astra – Sibiu, Fundația Tranzit, Universitatea Babeș-Bolyai, Muzeon – Cluj Napoca, Teatrul Evreiesc de Stat – București. Cofinațator: Uniunea Europeană în cadrul programului ”Europa pentru cetățeni”. Acest proiect reflectă numai punctul de vedere al autorului și Comisia nu este responsabilă pentru eventuala utilizare a informațiilor pe care le conține.

Site-ul proiectului: www.thefutureofmemory.ro

Please follow and like us:
Instagram