Pesahul (ebr. פסח) reprezintă exodul evreilor și sfârșitul robiei lor în Egipt. Această sărbătoare are o simbolistică aparte ceea ce o face să fie deosebită între celelalte sărbători iudaice. Ritualul este unul semnificativ, fiecare familie pregătindu-se temeinic înaintea începerii sărbătorii. Paștele evreiesc durează 7 zile, iar cea mai importantă parte o reprezintă Sederul, prima seară din ciclul celor șapte.

Sederul (ebr. סדר) îşi are rădăcina în verbul lesader (ebr. לסדר) care înseamnă a face ordine, a aranja și reprezintă ordinea ceremoniei casnice care are loc în prima seară a sărbătorii. Sederul este unul din ritualurile cele mai respectate de poporul evreu și unul dintre cele mai importante din punct de vedere simbolic. El comemorează în mod solemn robia și Exodul printr-o serie de simboluri, lecturi și imnuri speciale. Pentru stabilirea Sederului, înţelepţii s-au inspirat din textul biblic, care indică masa specială ce trebuie luată în cadrul familiei cu ocazia sărbătorii de Pesah (Ex. 12:8). Ritualul de Seder implică folosirea unor obiecte rituale cum ar fi Hagada (ebr. חגדה –  numele cărții care conține ordinea liturgică a acestei ceremonii și istorisirile referitoare la ieșirea din Egipt). Legat de Hagada este și menționarea celor 4 fii în legătură cu sărbătoarea de Pesah.

            Oricât de diferiți ar părea, cei „patru fii” ai relatării Hagada au un lucru în comun: dacă sunt implicați, provocatori, incapabili sau indiferenți ei sunt cu toții prezenți la masa de Seder Pesah. Toate sunt interconectate, chiar dacă într-un mod diferit, de acea retrăire anuală a Exodului și renașterii poporului evreu. Linia de comunicare este deschisă; posibilul „fiu înțelept”, care se află în fiecare copil evreu poate fi abordabil din multe puncte de vedere.

            În această  perioadă de mari schimbări spirituale, există un al cincilea fiu: evreul care este absent de la masa Seder. El nu are nici o întrebare, nu prezintă nicio provocare,  nu afișează nici un interes. El nu știe nimic de Seder, nimic din semnificația Exodului, nimic despre revelația de pe Muntele Sinai prin care a fost asumată calitatea de evreu și legământul cu Dumnezeu. El poate fi reprezentat de una din victimele Holocaustului, de un supraviețuitor sau de oricare altă persoană „absentă” de la această masă.

            De aceea, pentru acești copii ai lui Dumnezeu trebuie dedicat mult timp înainte de prima noapte de Pesah. Nu trebuie uitat niciun singur copil evreu; indirect acestă Hagada ne face să înțelegem că trebuie investite toate energiile și resursele pentru a aduce fiecare „al cincilea fiu” la  această masă specială a vieții și tradiției iudaice.

            Serviciul din seara de Seder, și recitarea Hagada, au fost întotdeauna considerate a fi îndreptate în special către copii: „Și tu vei relata fiului tău în acea zi” (Shemot 13: 8). Multe dintre obiceiurile evreiești de la masa de Seder au fost destinate în mod specific pentru a capta atenția copilului. Și printre diferitele tipuri de educație, sunt  ilustrate  și în pasajul din Hagada care relatează despre cei patru fii, cel înțelept, cel rău,  cel simplu și cel care nu știe cum să ceară sau să întrebe. Dar există un al cincilea, și mai problematic. Există un motiv pentru care el nu este menționat în mod explicit în Hagada.

Căci el este fiul absent.

Numărul 5 este o caracteristică a omului. În primul rând, conform Cărții Cabala, acesta este numărul reprezentativ pentru Omul Perfect (scăpat de latura lui animalică). Cifra cinci se regăsește în corpul uman: cele cinci degete ale mâinii și picioarelor, cele cinci simțuri (tactil, gust, mirosului, auz și văz), cele cinci membre (două brațe, două picioare și capul, bustul fiind centrul). Considerat ca mijlocitor între Dumnezeu și Univers, cinci este privit ca un simbol al Universului.

În fața răului și a suferinței, sărbătorile exprimă ideea centrală a izbăvirii. Sărbătorile păstrează ideea vie, reală, prin reafirmarea marilor evenimente ale istoriei evreilor, care validează speranța. În varietatea lor, sărbătorile încorporează o bogată experiență de viață care susține capacitatea omenească să se mențină neclintită în această cursă.

Zilele sacre dau o subzistență vieții spirituale și o dimensiune profundă vieții fizice. Sărbătorile furnizează o urmă a efortului de a fi credincios acestui compromis. Parcurgând istoria ele filtrează lecțiile învățate dându-le o altă conotație. Și fiindcă sunt foarte populare, sărbătorile fac visul și procesul realizării să fie accesibil tuturor oamenilor. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *